Despre Casa Poporului

/ arhive și imagini

 #1
Ioana Iosa e arhitect, doctor în urbanism, cercetător și cadru universitar la Ecole Nationale Superieure d’Architecture de Paris La Villette. Casa Poporului și construcția identitară prin proiectul de arhitectură sunt printre temele sale de cercetare. Este autor și co-autor a numeroase publicații care au în centru tema Casei Poporului.
– 2011 IOSA Ioana, Bucarest. L’emblème d’une nation, Rennes, Presses universitaires de Rennes, coll. Art et Sociétés.
– 2008 IOSA Ioana, L’Architecture des régimes totalitaires face à la démocratisation, Paris, L’Harmattan.
– 2006 IOSA Ioana, L’Héritage urbain de Ceausescu : fardeau ou saut en avant ? Le Centre civique de Bucarest, Paris, L’Harmattan.
– 2013 « Bucarest : controverses autour d’un héritage architectural » in TER MINASSIAN Taline, POUJOL Catherine, sous la dir., Architecture et patrimoine dans les Etats post soviétiques, PUR.
– 2008 « „La Transfiguration de la Roumanie” à travers le Centre civique de Bucarest » in CHASSAIGNE Philippe, SCHOONBAERT Sylvain, sous la dir., L’Urbanisme, des idées aux pratiques, PUR.

Eventualele planșe (planuri, fațade, secțiuni, planuri de situație) ale clădirii din faza de schițe sunt de negăsit astăzi, pentru că ele nu au existat probabil niciodată. S-a lucrat mai ales pe machete, datorită plăcerii lui Ceaușescu de a se juca cu imobile din polistiren, dar și – mai ales – a incapacității lui de a citi planuri sau de a își imagina un corp în trei dimensiuni.

#2

Arhitectul Andrei Pandele a fotografiat Bucureștiul pe cale să dispară, în anii 80, în timpul șantierului de la construcția Casei. A lucrat la proiectul Casei între 1987 și 1988. La rândul său a stat de vorbă și a transcris o parte din discuțiile cu alți arhitecți care au participat la proiect. Din fotografiile și mărturiile sale și documentele adunate a publicat în 2009 un volum intitulat “Casa Poporului. Un sfârșit în marmură”, la Editura Compania.
Asemenea inițiative se adaugă proiectului colectiv de înregistrare a mărturiilor și istoriilor despre acest mare colos arhitectural.

#3

La mijlocul anilor 80, arhitectul Gheorghe Leahu a hotărât să consemneze într-un jurnal secret mărturiile sale directe din acea perioadă. Jurnalul a fost publicat în 2004 la Editura Fundației Academia Civică (cu o a doua ediție în 2013), cu titlul “Arhitect în Epoca de aur”.
Redăm mai jos un fragment din aceste mărturii:
13.01.1989
Pe 5 ianuarie am avut rarul prilej să vizitez , timp de trei ore, Palatul sau Casa Poporului, cea mai colosală construcție administrativ-politică din lume!… Intrăm în interior: culoare lungi de zeci de metri, unul transversal lung de 250m, lat de 12m și înalt de 9m – 16m galerie colosală, faraonică, gigantică, menită parcă să adăpostească uriași. Muncitorii ce mișună prin acest culoar lat cât un bulevard par niște furnici ce se pierd în depărtare….Pe șantier erau 10000 de oameni, încă nu se întorseseră toți de la sărbătorirea Anului Nou. În mod obișnuit sunt 20000 de oameni, ca la piramide, ca la Canalul Suez, ca la toate lucrările colosale ale lumii pe care istoria le-a înșirat în mii de ani de existență. La ce ne trebuie nouă, țară de 23.000.000 suflete, asemenea expresie a cultului fără de margini al personalității?
Avuția țării, “bunăstarea” noastră, sărăcia noastră sunt zidite în sudoarea celor 20 000 de sclavi moderni ce transpun în operă cea mai formidabilă, inutilă și mai plină de grandomanie construcție administrativă a lumii din toate timpurile.

 

Ioana Iosa, L’héritage urbain de Ceausescu: Fardeau
ou saut en avant?, L’Harmattan, 2006